miercuri, 12 octombrie 2011 | By: Andrew

Adio


Înot în ochii tăi ca-n mare!
În aula zădărniciei
Eşti o romanţă de uitare
Sortită pustniciei.
Albă fiară!
Monstru darnic în iubire,
Tu, aseară
M-ai scos negrăit din brâie
Şi m-ai pus pe jar aortic...
Ce nedumerire!
Ai un comic tic
De a-mi strânge păsul
În palma nepăsării copilăreşti,
Iar glasul mi l-ai făcut ecou absurd afon,
Citit în ceşti
Fără cafea.
Ce nedumerire!
O viaţă de du-te - vino
Trece chinuitor de lent
Şi mă ţine în tensiune, neatent...

PS: M-am săturat! Adio!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu