Redundanţă

Angoasa tâmplei mă frământă,
Mă ţine agasat de-o vreme,
Vracii toţi de mă descântă,
Tot mă târâi ca un vierme.

Timpul, maraton de clipe,
Îmi salută inerţia,
Îl salut şi-n graiuri tâmpe
Îmi remarc nimicnicia.

Duhul meu, în coerciţii
Mâ îndeamnă spre raţiune,
Eu trimit mii de petiţii
Să fiu scos din al meu nume.

Nici o piatră nu îmi pare
Azi cu vreun folos anume,
Nici o viaţă ce răsare,
Nu-şi câştigă viaţa-n lume.

Destrămat de aste cuvinte,
În fiinţa-mi cu restanţă,
Mă presor peste morminte,
Îngropat de redundanţă.