Am rămas singur şi fad în oglinzile ce ard,
"Te bântui!" şopteşte nebuna,
"În gheare de tigru şi piei de leopard"...
Odios mă-ngâna luna,
Iar freamătul aspru în spice de aur
Îmi şerpuieşte spinarea,
Putred mă aflu în ciocuri de graur,
Pieptu-mi strigând "Adunarea!"
Se lasă în măduva suliţei sfinte
O rană de timp,
Şi-mi fură în spaţiu înţeles din cuvinte,
Întrupându-se ea, între munte şi câmp.
Îmi întrece trupescul, gândirea asemeni,
Cum din mine mai bun este ea,
Cum stai necuprinso, în stele te legeni,
Şi mă legi înrobit de alegerea ta!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu