miercuri, 6 martie 2013 | By: Andrew

Sincronizare


O extensie supraapreciată a braţului
Mă desprinde crunt de normalitate,
Un strop de extraperfecţiunea vădit
Aranjat cu migală în nonconformitate.
Poate doar un ochi în plus,
O altă vrere de viziune, ori doar...
Un bonus prea nemeritat de gândire,
Peste monotona plasă de căutători,
Nesolicitatul vărf peste omenire
Ce-n ochii tuturor mă schimbă în nebun.
N-am cerut drept sau imbold să spun,
Când nimeni nu-şi oferă gândul,
Mi-e şi pedeapsă uneori să cunosc,
Sau mai degrabă să exprim un loc
Nemărginit de spaţiu ori de timp,
De-aş şti, apoi să tac, toţi doar
Să înţeleagă şi să mă favorizeze-n troc...
Dar, precum a şti, e şi-nţelesul,
Copii firavi zburdând pe-acelaşi câmp,
Iar eu purtat, cum de nu s-ar fi zis, "cu preşul"
M-am compromis!
Neştiind când să ştiu
Şi mai ales când să fiu prost.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu