Da, e frumoasă

Da, e frumoasă...
Ca vara gândurilor mele,
Ca iarna florilor pe geam,
Ca toamna nopţilor cu stele,
Ca primăvara, când plângeam...
E frumoasă ca o zi de iubire
Din zori până în amurg,
Ca mâna caldă ce nu dă de ştire
Cand mângâie pe-obraz, lacrimi care curg.
E frumoasă ca un vis sfânt
Din care nu vrei să mai pleci,
Ca un nespus cuvânt
Ce cuprinde simţirea, când dragoste încerci...
E frumoasă precum un cer senin
Curatele petale de mireasmă,
Un fagure cu miere plin,
Un voal sfinţit peste-o fantasmă...
E frumoasă...
Acolo unde e, fără să-mi fie-alături,
Căci frumuseţea ei se-ntinde
Ca valul înspumat pe stânci
Mă copleşeşte, mă cuprinde,
Să lase iarăşi răni
Acolo unde mai demult a râs...
Acolo unde nu se mai întoarce amintirea
De teama durerilor trecute,
E frumoasă...ca iubirea
Şi toate cele simţăminte...neavute.