sâmbătă, 3 august 2013 | By: Andrew

Dincolo...

Culorile iubirii
Se amestecă pe chipul sufletului tău,
La ceas de asfinţit
Când umbrele ne mângâie unirea.
E bine împreună, sau e rău...
Confuz mă zbat între ziduri nedefinite,
Dar care îngrădesc atât de bine firea,
Încât umbrele...par contrastante.
Ochii ni se-mpreună,
În lacul eternelor neînţelegeri,
Şi înnotând prin pelinul de lacrimi,
Dăm mână cu mână
Şi ne vâslim barca spartă de timp
Către ceaţa dinspre mal...
Şi sperăm rugându-ne,
Ca dincolo de ceaţă
Să regăsim concretul,
Să ne aflăm acasă,
Să înţelegem preţul,
Să credem, să fim una...
Dar încă nu ştim
Ce e dincolo de ceaţă...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu