luni, 19 august 2013 | By: Andrew

Înălţare

Tot ce spui răstit,
Cu ciudă şi cu lacrimi,
Va trece negreşit,
Când voi scăpa de patimi.

Şi-n ziua când nu-mi pasă,
Tot ce te face dreaptă,
Va fi-n adânc o plasă,
O mreajă ce te-aşteaptă.

Căci te gândeşti cum hotărât
Să-mi pari azi, cu dreptate,
Chiar dacă sufletu-mi mâhnit
Se crapă în iluzii proclamate.

Şi vei fi vrut atunci
Să fi tăcut, şi doar s-asculţi,
Să nu te spulberi printre stânci,
Rătăcitor fără de punţi.

Ce dragoste e-atunci
Când unul tace umilit,
Iar altul prea îndreptăţit,
Te chinuie pe cruci?

Când totul te condamnă,
Deşi n-ai drept să spui,
Când ceri iubiri pomană,
Acuzat că dai oricui...

Şi grele regretate,
Vor fi dreptăţile de azi,
Când nepăsarea-n spate
Ma poartă...tu să cazi.

1 comentarii:

Maria Calin spunea...

cine te condamnă
iubirii dă pomană
fără măsură
pietre cu ură.

cine te lasă
și cui nu-i pasă
că stinge o lavă
și-n vise pune otravă.

în altă iubire va fi
piatră sau râu de otravă.

Trimiteți un comentariu