Rugă

Omoară-ma din trupul meu afară,
Din ţărâna ce mă încătuşează mizer,
Fă-mi pasul doar urcuş de scară
Şi traiul, veşnic zburător spre cer...

Scoate-mă din jug de timp
Să nu mă trec, precum un plâns apus,
Scoate-mi eul însingurat în câmp
Şi cu toiagul Tău, să-l faci supus,  

Ridică-mă în bolte nepătrunse
Şi scapă-mă, din mine să mă pier,
Dă-mi Tu  din tot, cele nespuse,
Şi iartă-mă dacă prea mult îţi cer.