Zori

Când râu de cuvinte cereşti
Se revarsă în zori, prin lumină,
Când mângâieri divine curg prin fereşti,
Zorii sunt dulci, viaţa e plină...

Când calea spre muntele meu cel dintâi,
Mă străbate ea, cu dorinţă,
Când piscul îmi spune "Rămâi!",
Fără pete pe conştiinţă...

Când pădurea mă-mbracă,
În viaţă, în doruri, în verde,
Când durerile pleacă,
Şi orice-ntristare se pierde,

Pe drumuri pietroase,
Către stânci de lumină,
Sufletul pe inimă coase,
Un susur de viaţă, din bolta - fântână.