Nu mai e pom...

Nu-i nici floare violet,
De spin tomnatic în grădină,
Nici vântul blând bătând încet,
Să scape sufletul de vină.

Nu-i parc înfloritor cu-alei,
Nu-i drum spre dealurile-ascunse,
Nici umbre reci sub ram de tei,
Să ierte suflete străpunse.

Iar pentru noi prieten scump,
Nu mai e pom cu foi ciudate,
Sub care sa te iert, şi tâmp,
Să cred că mergem mai departe...