Pe calea către casă

Sunt pe calea către casă,
Acolo unde tu nu eşti,
Acolo unde gânduri lasă,
Zeci şi sute de poveşti.

Acolo unde inima răsare,
Când răsună al tău nume,
Amintirea-ţi cerne sare,
Peste rănile în turme.

Merg alene către doruri
Blestemate în descânt,
Calea-mi cântă parcă-n coruri
Ce mă poartă la mormânt.

Semnele se-arată rare
Şi-s de ură, nu de vis,
Timpul astăzi mi se pare
Piază rea şi drum închis.

Semnul iese din blestem,
Ca tăcerea din iubire,
Şi lucrează în tandem
Secând orice năzuire...

Sunt pe calea către casa
Ce în vise ne plăcea,
Deşi-n vise-i ca şi arsă
Când nu eşti şi tu în ea.