Plânsul de după miezul nopţii

Plânsul de după miezul nopţii,
Când stelele se-ascund,
Când dragostea aşteaptă sorţii,
Dar sorţii pleacă toţi pe rând...

Plânsul de la ora două,
Obrazul cald, singur şi lipsit,
Lacrimi reci, blestem de rouă,
Şi-un piept nenorocit...

Plânsul după fericiri de-o vară,
Culese cu dureri în geruri aspre,
Dovezi că ea aduce zori, şi zi, şi seară,
Dar pleacă rece veşnic, cu flori de spin, albastre...