marți, 21 octombrie 2014 | By: Andrew

Strângeri

De-aş strânge toată clipa
În desaga cugetului,
Mi-aş îngreuna risipa,
Pradâ-n  faţa tunetului;
S-alerg n-aş mai putea,
Să stau, mi-aş fi greoi,
Şi gândul mi-ar avea
Şiroaie ca de ploi.
De-aş pierde clipa-n clipe,
Şi vântul să mă meargă
Şi-n gând să se-nfiripe,
Ca totul să se şteargă.
Mi-aş pierde cunoştinţa,
Pe mine printre pierderi,
Şi tot ce-mi e fiinţa,
Scânteie între arderi.
De-aş strânge ce adună
Genii strălucinde,
Ori lumea ce nebună,
Nimicul îl cuprinde.
Cu buzunarul gol
Şi gândul plin de vise,
Mi-aş fi ca un ocol
Din porţi în porţi închise.
Oricâte pierd şi plâng,
Oricate-adun în lume,
Nu-i despre câte strâng,
Ci câte SUNT anume.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu