miercuri, 27 mai 2015 | By: Andrew

Parte din mine

O văd zâmbind de parcă-i fericită,
N-aş şti dacă e, sau doar o grabă,
O-mpinge-n căutări a fi iubită,
Printre regrete,  prea sfârşită,  oarbă.

O văd alergând mai repede ca ieri
Spre culmi atinse doar în vis,
Şi-n dreptul ei nu poţi să ceri,
Mai mult decât un compromis.

Căci doar atât rămâne de făcut,
Zâmbind să vadă toţi cum fericirea,
N-a fost în inimi, deci, ea  s-a născut
În minte,  pe nesimţite, ca iubirea.

O văd,  dar, şi singură-n ascuns
Cum singură-i cu-oricine-ar fi,
De parcă mascarada nu a fost de-ajuns
Şi raţional nu ştie a iubi.

O văd ascunsă-n pumnii strânşi,
În ochiul urii,  sub greutăţi ce sculptă
Rărunchii tineri, calzi dar plânşi
În cete de nebuni, împinşi de neoprit în luptă.

O văd în reci amiezi ,
Prin geamuri cum priveşte dusă,
Gândind la pajişti ultime şi verzi,
La dragostea ascunsă...

O văd în depărtări de mine, ce era
Din mine parte. Sunt un "el" boem
Şi totuşi o numesc o ea,
Fără de nume, binecuvântare şi blestem.

Inimă sau suflet,  simţire ori trăiri,
O mână de cuvinte puse bine
într-o strofă
ÎI dau o mie de numiri,
O văd aparte eu,  o ea, din mine,
O veşnică amorfa...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu