Fațadă

Din vorbe te cunosc,
Căci depărtările ciobesc din fapte,
Și vorbele îți dovedesc,
Contrar strădaniei deșarte.

Prin vorbe mi te-arăți
Doar ce ai vrea să-mi fii,
Și poate-s vorbe de prin cărți,
Visări preponderent de zi...

Prin fapte progresiv,
Sătul mai mult ca ieri,
Te am atât de-ostentativ,
Și altfel față de ce speri...

Prin vorbe îmi ești albă,
Cum idealuri cer,
Chiar dacă vorbele-s puține,
Și lași loc de mister.

Prin fapte, ești scobită
Parcă nu-ndeajuns de carii,
Ca brazda nerodită,
Ce-o caută avarii...

Prin vorbe îți pui măști
Și-mi ești un carnaval,
Culori de curcubeu în cești,
Cu miere de cristal...

În fapte îmi ești dulce,
Amăgitor venin,
Citesc în zaț o cruce,
Celui ce soarbe lin...

Dar măștile se sfarmă,
Lumina bate bezna,
Iar chipu-ți se alarmă,
Și tremurată-i glezna...

Povestea se termină,
Și din răzleț amăgitor,
Cu un report de vină,
Te schimbi în jucăria lor...