Ai crede

Ai crede c-am găsit iubirea

În ochii buni văzuți aleatoriu,

Că în sfârșit îmi împlinesc menirea

De a iubi obligatoriu.

Ai crede c-am cedat în noapte,

Pe drumuri, singur fără bani,

Și-am căzut pradă unor șoapte

Pe-alei vărgate de platani.

Ai crede că alerg în zori

Și-apoi m-avânt pe înserat n-apoi

Că-n drum îi caut niște flori,

Că mă primește-n sărutări puhoi.

Ai crede că până acum,

Mi-s cărările povești și pașii,

Nebuni rătăcitori pe drum,

S-au strâns, de-mi cresc urmașii.

Ai crede c-am visat și împlinit,

Toți zorii cu dejun familial,

Că-n mine nu s-a mai răstit

Dorul de tine ca un vis fatal.

Ai crede că te-am și uitat,

De nu te mai descriu în picuri

Dar gândul meu nevindecat,

Te caută-n nimicuri.

Ai crede că te cred luată,

Și chiar de ești,  mă amăgesc,

Și-o zi, mi-o amintesc uitată,

Cum spre blestem te regăsesc...