Degradări

Ne înfruptam din inocența ta precum corbii,

Iar tu, proaspăt ne-fecioară, orbită de cutume,

Ai fi crezut, mai degrabă, că noi îți suntem robii,

Când tu stăteai legată, în falsele-ți arvune.

De-ți atingem urechile cu adevăruri,

Să-ți scapere ochii minții a lumină,

Te retrăgeai speriată, în lumea ta cu găuri,

Mascându-te necontenit în nurii fără vină.

Și ți-au rămas pictați obrajii, și inima, și vina,

Supusă periodic sclavismelor, voită,

Ne dai dreptate astăzi, când ai mâna,

Și inima-n atele, deloc neprihanită.

Iar noi, scârbiți, ne transhumăm la June,

Mai cum erai, mai cum nu ești,

Înțelegând că dependența noastră pune,

Rochii purpurii, pe îngeri pământești.