vineri, 27 februarie 2009 | By: Andrew

Aproape Acas'

Pierdut in agonia sortii,
Gresind trenul ce duce spre-acas',
Ma aflu'acum in gara din taramul mortii,
Dar nu vreau nicicum sa'mi iau un bun ramas.

Stiu, uitat'am ce'i moral si drept
Si dupa bunuri si putere'am alergat
Acum de rau mi'e rupta inima in piept
Si plang amar, in pumni, ingenunchiat...

Mai am eu vreo cale de intors?
Cum pot in ochii Tatalui sa mai privesc?
Dar, Doamne, priveste'mi sufletul de constiinta stors,
De durere'n palma Ta, eu...ma strivesc...

Si'n fata deodat' deschisa'mi este calea
Si grabnic ma ridic si plec...
Nu indraznesc sa cred ca am primit iertarea,
Dar nu mai vreau in tot acest pacat sa ma inec.

Si nu imi pasa cati la drapta'mi cad sau se inalta
N'am timp in jur sa mai privesc.
Necontenit ma'ndrept acum spre casa
Spre locul ce'atat de mult eu il iubesc...

O, si'aproape am ajuns,
Din ochi eu Tatalui vorbesc:
"Doamne, Doamne, M'ai chemat,
Tarziu eu am raspuns,
M'ai asteptat
Da! Te iubesc!"

1 comentarii:

Bogdan spunea...

Zici ca inima ti-e rupta
Nu cumva ai in tine cipul
Si viata din tine e supta
Si ti-a schimbat chipul?

Acest cip e de fapt durerea
Care ne acapareaza incetul cu incetul
Ca in lume a izbucnit prostia
Cu sa scapi? Poti doar sa faci pe mortul.

Trimiteți un comentariu