vineri, 27 februarie 2009 | By: Andrew

Traire...

De ce gandurile se transforma'n fapte
Si dorinta arzanda ca sa fii cu ea
Nu se poate stinge nici de esti departe?
Pentru ce cauza sa faci orice, ai vrea?

De ce m'arunc ades in valurile suferintei?
De ce m'ancred in vorbe, fapte fara rost?
De ce sunt gata sa fac orice cinste fiintei
Si'apoi sa spun ca tot ce e, nu e, ci-a fost...?

M-am saturat sa daruiesc orbeste sentimente
M'am saturat sa vars lacrimi singur si sa iert,
Facut'am toate crezand ca voi avea nu doar regrete,
Am facut tot ce'am putut, nevrand ca sa te pierd...

Si'mi spui soptit c'o prefacuta rautate
Ca vrei sa termini si sa te intorci la ce a fost,
Ca vrei inima sa'mi frangi, si sa iti dau dreptate?
C'am trait atata timp gandindu'ma la tine... fara rost?

Si ce'ar fi timpul fara tine?
Un netarmuit ocean uscat de ura,
O piaza rea ce crezi ca pleaca, insa vine...
Un nor ce varsa lacrimi fara de masura.

Si ce'as fi eu, tu, cerul, noaptea,
Stelele ce langa tine le vedeam cum cad visand?
Ce'ar fi spatiul, moartea, viata,
Clipele in care langa mine te vedeam arzand?!

Ce crezi ca e in visul meu acum?
Nimic!...Dorinta ta de a pleca
Imi arde orice vis si il preface'n scrum,
De fi'vei n'al meu vis, nu voi putea cadea...

Nu vreau ca pentru clipele frumoase sa te intorci,
Nu vreau sa stau in calea fericirii tale
Dar pentru tot ce langa mine fost'a fara rost
Azi...Imi cer iertare!

1 comentarii:

Bogdan spunea...

Seara, cand vrei sa dormi, te cuprinde un gand
Si chipul ei in fata iti apare
Iar tu asterni acest sentiment in rand
Si vezi ca acest sentiment e foarte mare.

Cand totul apune ea rasare
Si iti lumineaza viata si drumul
Dar nu este decat o inchipuire
Da, asa e, te-a furat somnul.

Trimiteți un comentariu