duminică, 8 martie 2009 | By: Andrew

Femeie...

Esti lacrima de bucurie,
Esti cantecul cel mai duios
Speranta inimii in vesnicie,
Din toate, TU, cu trupul tau atat de gratios.

Esti plansul corzii de vioara,
Cantecul meu in asfintit,
Esti rug arzand in prag de seara
Murmur de ape catre infinit...

Esti alifia inimii strapunse,
Gandul real in prag de disperare,
Sensul ne'nteles al vorbelor ascunse,
Al mangaierilor suave si numerelor pare...

Esti simpla fara de'nteles
Minunea mea ce grijile'mi incheie,
Esti tu, pe tine te'am ales
Femeie!

2 comentarii:

Bogdan spunea...

Femeia...
Ce ar fi viata fara ea?
Nu prea ar fi viata
Daca nu ai langa tine o soata.

Complicata in simplitatea ei
Indescifrabila gandirea ei
Urasti ca totusi o iubesti
Urasti ca la ea tot te gandesti.

Anonim spunea...

just wow!

Trimiteți un comentariu