Postinterventional

Fara aripi si inima,
Cu gandirea redusa
La o oarecare minima ce te exclude,
Raman acum in urma ta
Cu un suflet mai gol ca oricand.
Am iubit sa zbor
Si am zburat cantand
Insa nu am avut o tinta precisa.
Sau am avut...
Dar m-i te-ai lasat invinsa
De stoluri de cocori.
O spun ca pe o poveste,
Desi oricine stie ca nu spun povesti,
Povestile mele dor,
Si-as vrea sa pun in locul lor
Ceva frumos...
Dar nu te mai pot gasi.
Poate cazul meu necesita
O a treia operatie pe creier;
Nu sa te scot din mintea mea,
Ci sa-nteleg macar de ce...
De ce-ai venit, daca stiai...?
De ce ai vrut ce nu vroiai?
Si ce-am facut, sau...cred, ce nu
De nu am fost indeajuns de bun?!...
Dar mi-am promis ca n-am sa-ntreb
Si am sa stau fara sa cer,
Nu ca unul ce n-ar vrea,
Ci doar ca cel care vroia
Mai mult decat putea visa.
Si stiu ca nu te-am inteles,
Si stiu ca n-am fost de ajuns,
Dar dincolo de gand sau vers,
Sau lacrimi ce ades au curs
Eu am crezut cu tot ce sunt
Ca timpul ne va modela...
Dar n-a facut-o, ne-a tradat,
M-i te-a luat si-n urma ta
Eu am ramas...nebun de dor.
Ma vad adesea cei ce zbor,
Desi nu stau in calea lor;
Si parca-i vad vorbind pe-ascuns
Spunand cum ca m-am dus
Si ca nu vreau sa ma intorc...
Si n-am s-o fac;
De fara aripi te gasesti,
In ce nu vrei sa fii
Te schimbi far' sa voiesti,
Si stii ce nu ai vrea sa stii.
Nu! N-am s-o fac!
Nu ma intorc la ce am fost
Caci nu e cu putinta:
In vidul sufletului meu
Se-nalt-acum si ia fiinta
O alta inima, din stanci
Cu pesteri mari si vai adanci,
Pe care cresc doar maracini.
Asa raman...
Caci nu e mana sa aline
Durerea fara anestezic.
Si chiar de-ar fi...nu-i de la tine
Indiferent ce fac, ce zic:
E fara de folos.