Joc de carti

Un joc de carti e valul vietii
Cu miza foarte mare,
Unde popii si valetii
Sunt incurcati de dame.

Asi de joc, tot mai putini,
Sunt singuri, parasiti
Pentr ca neintelesi, straini,
Se simt prea goi si neiubiti.

Cartile de 2 si 3 sunt cei saraci,
Nu au nimic,
Avand doar post de figuranti,
Purtand in suflete un tic.

Un tic ce-l poarta de alfel
Si restul de pana la 10,
Caci toti viseaza faima si puteri,
Valori in joc de rege.

Jocul incepe, valeti si regi
Sa lasa injositi de dame,
Asii cauta raspunsuri,
Moralul, sa nu se destrame.

Zecarii stau impietriti, uimiti
Cum mandri, mari valeti
Si regi puternici si vestiti,
Stau de dame imbatati si amagiti.

Sesatii-si plang in pumni de greu,
septarii spera la mai bine,
Optarii se desprind mereu
Crezand c-a fi nouar e o minune.

Si toti de 4 deja nu mai spera,
N-au curaj sa se compare nici macar cu 5,
caci s-au saturat si ei de silnicie-amara
Si de obositoare munci.

Dar ce model sa vada, si la cine?
Pana si asii speriati de-a fi trisati,
Se retrag incet, crezand ca-i bine
Sa ramana solitari, mascati.

Asa-i un joc in viata,
Cu carti murdare, fara de profit,
Si n-are cu-i, si cine da povata
Ca jocu-acesta-i dus la nesfarsit.