Anapoda

Sarut de eschimos pe o petala ingetata,

Un turn inalt facut din os si ornat cu ciocolata,

Trei ulcele pline ochi cu iubire dintr-un rau,

Si un nor ce-arunca stropi pe-o umbrela de la brau,

Soarele mereu rasare dinspre tine luminand

Si apune intr'o ploaie de iubire suspinand.

Inima ce spune vorbe de iubire si de dor,

Se agata cu urechea intr'un pat frumos cu flori,

Iar cand norii sar nebunii de pe cer ca sa coboare,

Sar catre rusinea lumii caci se'ntreaba daca doare.

Tu, vorbesti cu mangaiere, eu ascult ca un izvor

Care soarbe'n adiere vorbele tale de dor.

Apele curg dinspre mare catre munti spre inaltimi,

Iar la guri de mari izvoare vin la plaja doar straini.

Singurele nebunii de'aici, e ca tu si eu aievea

Ne tot daruim furnici, caci noi credem ca e vremea.