sâmbătă, 8 mai 2010 | By: Andrew

Pe inima unui pacatos...


In drumul meu catre mormant,
N-am fost rege, print sau sfant,
N-am intruchipat ratiunea,
Am fost doar la pas cu lumea.

De strigau "sa moara unii",
Eu, in cor cu toti nebunii,
Am strigat la randul meu
Desi nu stiam ce vreau.

Daca altii alergau sa aiba,
Eu, pe langa ei ca vantul,
Alergam dup-o podoaba,
Dupa puncte, dupa virguli...

Unii culegeau putere,
Altii fețe efemere,
Eu pe toate le-am cules,
Fara nume, fara sens.

Cand spre cunostinti alese,
Ma chemau sa stiu si eu,
Ii lasam fara sa-mi pese
Si nu-mi era asa de greu.

Dac'am fost urat sau plans,
Prea putine am raspuns,
Si stiind ca scurta-i vremea,
Am ales s-arunc averea.

In drumul meu catre mormant,
Am ramas firav, plapand
Si din tot ce-am adunat,
Nimic nu m-a ajutat.

Singur stand in fata gropii,
Ma feresc de mana mortii,
Desi stie fiecare:
N-ar fi drept sa am scapare.

Drumul lung si lat si stramb,
Chiar de bine-a fost pe el,
M-a facut acum sa plang
Si sa caut mortii tel;

Sau sa caut o scapare
Chiar in ultimul minut,
Si cuprins de-o vina mare,
Catre cer vreau sa ma uit.

Poate ca pe bolta plata
E mai bine ca sa mori,
Dupa moarte ai un Tata,
Dupa intuneric, zori.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu