Fiica lunii

In umbrele padurii,
Printre copacii desi,
Dupa cum spun unii,
Si spun ca nu dau gresi,
Traieste o fecioara
Cu parul negru, lung,
In buze rosioara,
Alearga des prin crang.
O vad mereu in zori,
Dansand jos la izvor,
Furand roua din flori,
Cantand cu-atata dor.
Ii spun "lumina noptii"
Caci doar la miez de noapte
In juru-i o lumina
Se vede de departe.
Au incercat s-o prinda,
S-o vada-ndeaproape,
Dar ea dispare-n codru
Fara nici doar si poate.
"Lumina noptii" spune
Povestea ei cantand
Si toti o inteleg,
Toti la un loc o plang.
Ea este fiica lunii
Lasata sa colinde
Pe drumurile lumii
Pan' ce se va deprinde
Cu traiul omenesc,
Cu dorurile lor,
Cu lacrimi si durere,
Atunci cand unii mor.
Si sta demult domnita
Jos pe pamant jelind,
Caci locul ei pe cer
E ca lumina-n gand.
Asteapta-n nerabdare
O seara fara stele,
Sa se inalte-n locu-i
Ce si-a ales prin vrere,
Dar pan' atunci lumina
Straluce-n miez de noapte,
Si lumineaza codrul
Cu raze si cu soapte.