marți, 21 septembrie 2010 | By: Andrew

Romeo si Julieta


În bezna nopţii pe o scară,
Lângă un balcon înalt,
Urc-un tânăr într-o seară,
Cu ochii mari, cu pieptul lat.

"Julieto!" strigă dânsul,
"Nu dormi! vreau să te văd!
Că de nu m-apucă plânsul
Şi-am să cred că e prăpăd!

Julieto! Vii? M-asculţi?
Să plecăm în lumea largă,
Tineri noi, curaţi, desculţi;
Ne-om scuti de-atâta dramă..."

Julieta-mbujorata,
Ca zburând păşeşte-afară:
"Dragul meu, mă tem de tata,
Ştii ce zis-a astă seară?

Auzit-am cum a spus
Că o dată de se-ntâmplă
Să te vadă nesupus,
Te loveşte drept în tâmplă.

A mai zis că de te prinde
Că vorbeşti cu a lui fiică,
Imediat, pe loc se-aprinde
Şi n-ai vrea să-ţi poarte pică."

"Julieto! Imi eşti dragă!
Şi te vreau a mea să fii,
Chiar de mânii lumea-ntragă
De la moşi pân'la copii."

"O, Romeo, imi eşti drag
Ca un tort servit în porţii,
Dar priveşte! tata-n prag
Strigă-ntruna "Hoţii! Hoţii!"

"Julieto, scapă-mă!"
"Lasă-l, tată că-l ador!"
"Las' că vede el nărodul!
"Julieto! Ajutooor...!"

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu