Amurg

In parcul tomnatic
Cu aroma de tei,
Ce atat de romantic
Cerne frunze pe-alei,
Lumina de-amurg
Al auriului soare
Sterge ochii ce plang
Si alinta cand doare.
Cuprinsi de iubire
Cu fata senina,
Cu dor in privire
Se plimba de mana,
Pe carari printre frunze,
Doi batranei
Albi de lumina.
De pace si zambet
Le e inima plina,
Iar dragostea lor
Parca de nesfarsit,
Ii poarta-ntr-un zbor
Spre etern rasarit.
Ii privesc si surad,
Ma inclin de mirare
Apoi slab, neputand,
Ma intorc catre soare...
"Inca mai sunt
Oameni care iubesc,
Oameni care nu plang,
Oameni care traiesc...
Inca mai sta
Neclintita si dreapta,
Stanca dragostei sfinte
Intre vremuri uitata.
Este drept,sunt batrani
Si-ncurand se vor stinge,
Pan-atunci sa-nvatam de la ei
Cum, cand dragostea-nvinge..."
Minunat se ascunde
Un soare-n amurg,
In culorile-i sfinte,
In vesmantu-i de cant
Tot la fel o iubire,
Spre-apus ca aceasta,
Lasa-n urma dorinta
De-a le cunoaste povata...
Ei se au impreuna,
Eu adun amintiri,
Ei se plimba de mana,
Se iubesc din priviri,
Eu m-alin cu un cant
Scos din corzi de chitara,
Ma alint cu un vant
De ora tarzie in toamna,
Ma arunc ca sa ard
In apusul de sange,
Apoi stele sa-mpart
Peste noapte voi plange...
Eu ascult in tacere
Cum lumina se stinge,
Singur, caut margele
De pe bolta desprinse
Si singur raman
In fiinta si gand...
In parcul tomnatic,
Cu aroma de tei,
Ma gasesc singuratic,
Printre toti anii mei...