Pacatos

In lumina aurei tale
Ma plec umil si plin de tina,
Umbrele ramase in petale
Ma mustra pentru ce ma-ntina.

In urma mea, oricat alerg,
Durerile ma tin de talpi,
Manecile s-au tocit si nu mai sterg
Lacrimile de pe rani.

In umbra nu sunt o lumina,
Ci un altar de rele stranse,
Ce-arata cine e de vina
Chiar de cararile mi-s planse.

In raze nu cunosc seninul
De care unii povestesc,
Sunt orbul care tine vinul
Si bucuria dorita pamantesc.

Cararile-mi impleticesc piciorul,
Desi mi-e drumul drept si larg,
Taras m-i se numeste zborul
Si grota mea nu are prag.

Ma scald in oaze de nisip
Si ma umbresc cu stanci ce stau sa cada,
Eu doar soptesc, nu pot sa strig,
Dar soapta mea deschide rana.

Uscata imi sta urma,
Ca marturie c-am trecut,
Mi-e stramba si-nghetata mana,
Sub unghii cu pamant.

Alerg printre morminte
Ca unul inca viu,
As vrea sa fiu cuminte,
Dar mintea rar mi-o stiu.

Alearga de ma au in preajma
Toti cei ce se vad sfinti,
Eu nu pot tine vrajba
Pe cersetorii printi.

Vreau doar un semn de indurare
Din partea Celui ce ma tine,
Sa pot sa stiu ca are
Un loc si pentru mine.