joi, 13 ianuarie 2011 | By: Andrew

Calm...

Sunt atat de...calm si obosit.
Am lasat strajeri ochilor mei,
Doi desagi de lacrimi, insa ei
S-au scurs si s-au topit
In negura uitarii, in ceas tarziu...
Vantul imi sopteste viu
Sa nu mai fiu asa cum de o vreme
Numai eu ma stiu...
Purtat de nori spre albe stele,
Spre-al cerului pustiu.
Aveam o inima candva,
Ce ma tinea cu talpa in tarana,
Acum nu simt nici lipsa ta,
Caci te-am pierdut farama cu farama.
Ce rost isi are gandul
Daca e mort si nepurtat,
Daca acum asteapta randul
Catre un gest necumpatat
O licarire prafuita in filele de in,
Si stie clar ca dramul plin
De straluciri uscate
Se va topi in mine asteptand.
In linistea uitarii,
Sub plumbul gandului spre cer,
Ii caut cautarii,
In clipele cand nu disper,
Un sens cu clar contur;
Se scutura brazii imprejut
Si parca de oriunde manteapa-nmiresmat.
O toamna, doua...am uitat
Cate uitari sa cer de sus
Sa pot, vlastar de inimi ca sa am,
In pieptul meu de vremi rapus;
Si nu-mi raspunde nimeni
Inlacrimatelor dureri...
Mi-au spus sa fiu atent ce-mi ceri,
Ti-am dat mai mult decat am vrut,
Un lucru insa n-am putut:
Sa fug de-nsingurari.
Nici vantul nu mai bate,
Nici stele nu se-arata,
De toate ma desparte
O nenteleasa harta
Sculptat-adanc pe-obrazu-mi
De lacrimi vechi si noi.
Dac-as putea sa ma desprind
De tot, de mine si de toate,
As rasari curand
In alte galaxii,
Chiar daca, numai pentru-o noapte,
Apoi, sortit sa fiu
Spre a muri...
O clipa doar, pe ceasul vesniciei,
Sa ard ca sorii toti din univers,
S-arunc priviri nimicniciei
De ura si dispret,
Sa ard, nu altii sa ma vada,
Ci eu sa stiu ca inca raza-mi,
E dulce-ndeajuns ziduri sa cada
Si inimi reci sa mai topesc.
Dar in curand am sa ma sting,
Ca orice fir de amagire,
Si n-am sa pot sa mai cuprind
Petale de iubire
In acest contur de lipsuri si durere.
Am sa ma pierd in infinit
Ca aste reci momente,
Doar amintindu-mi c-am iubit
Greseli sa se repete,
Dureri sa-ndure iar
Cei care m-au vazut
Arzand ca pe altar
Demult...tare demult.
Atat de calm si-atat de obosit,
Ma sprijin de-o speranta:
Am strans, am dat si am primit,
Si am lasat pe cei ce nu ma lasa,
In golul sufletului meu...
Astept, dupa atata timp
S-ajung si eu...sa ne vedem acasa.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu