Cap patrat

Peste colturile mintii mele
S-au asternut astazi, in zori
Zeci de sfere efemere
Ce-au plecat grabind, din nori.

Si rostogolindu-se pe fruntea-mi
Aspra, calda, cenusie,
M-au condus incet cu mintea
Catre timpul ce-o sa vie.

Inca de prin miez de noapte
Am luat la cunostinta,
Ca la rasarit se poate,
Ploaia, iar, sa ia fiinta.

N-am ales umbrela sa am,
Sa-mi pastrez mintea uscata,
Prin coltul capului pe geam,
Am asteptat, in liniste sa cada.

Aburi rar se vad cum ies
Din crestetul meu sarac,
Caci am consemnat regres
In cat gandesc si in ce fac.

Stau ca idiotu-n ploaie,
Nestiind, parca, de lume,
Si observ cum in siroaie
Mi se sterge falsul nume...