Elasticul şi Căpşuna

Imaginează-ţi o căpşună,
O simplă pată de culoare
Aruncată atât de-aleator,
Încât ai crede c-o-ntâmplare
A adus-o-n calea ochilor,
Din tufiş, în mijloc de cărare,
Cerându-şi inimii cunună.
Sensibilă, poznaşă, egoistă,
Tipic genului de jună,
Vrea să treacă în revistă
Orice faptă, orice glumă;
N-o vezi rece, n-o vezi tristă,
Între toate, e cu seamă
Bunătate de căpşună!

Acum, imaginează-ţi un...elastic.
Ce poate fi mai banal de-atât?
Nu-şi bate nimeni capul
Să vrea măcar să înţeleagă,
Că rolul lui, săracul,
Nu-i simplu, când îţi leagă
Pantalonii tăi de gât...
Singur, paşnic, liniştit,
Se întinde între gânduri,
Deseori il vezi topit,
Când citeşte printre rânduri,
Rece, cald, apoi în clocot,
Arde-ntrânsul taciturn,
Numai plânsu-l ştie-n hohot,
Râsu-i rareori diurn.
Leagă bolţile de piscuri,
Leagă inimi, depărtări,
Şi trăirile din visuri
Le numeşte întâmplări.
Îl întind unii în timp,
Alţii îi întind râbdarea,
Obosit, aleargă-n câmp,
Ca să-şi lege-n el uitarea.

Un elastic, o căpşună,
Sunt atât de diferiţi,
Chiar de-i ţii în clar de lună,
Şi observi că nu-s cuminţi;
Chiar de-i ţii la depărtare,
Între linişte şi nori
Şi le-or fi cu supărare
Că nu-s oameni şi nici flori.
Un elastic, o căpşună
Nu se potrivesc deloc,
Ea e caldă, dulce, bună,
El e cartea rea din joc.