Nebunie, Vers, Iubire

Ce act de nebunie
Îmi fi-va spre mirare?
Cand însumi ţin nebunia
La graniţi de-ndoielnice raţiuni,
Legată-n lacăte de nepăsare,
Să nu stau pradă falselor minuni
Din mintea unui neîntreg.

Ce vers plin de iubire
Mă va copleşi deplin?
Când eu încerc să picur pe hartie
Săracele cuvinte-n care
Se întrupează spin cu spin,
Toata durerea ce se cuvine mie,
Din acest blestem divin.

Ce dragoste măreaţă
Îmi va fi leagăn până mor?
Ce inimă nebună, se-ncumetă să ceară
Din pieptul meu o viaţă,
Din urma mea, o lacrimă de dor...
Dragostea mea apune către seară,
Şi dacă-i cineva să-o trezească-n zori,
Am s-o iubesc...