Ea plângea...

Ea, plângea cu lacrimi sfinte,
Pe braţul meu de ceară, amorţit,
N-aveam gânduri, nici cuvinte
Căci mă simţeam aproape de sfârşit...

Ea, plangea cu stele dulci,
Pieptul meu curgea spre zori,
Ea, mă-ntreabă "De ce curgi,
Dacă ştii că n-ai să mori?"

Ea, plângea cu vise ne-mplinite,
Eu rămân uimit şi rece,
"Dorul meu, să ştii, iubite,
Niciodată nu va trece!"

Ea, plângea din orice gând,
Eu, alint vroiam să-i fiu
Şi măcar din când în când
Zâmbetul să-i fie viu...

Ea plângea... o catastrofă,
Cerul frânt peste Pâmănt,
Eu o ţin în fiecare strofă
În orice vers, peste mormânt.