marți, 24 mai 2011 | By: Andrew

Anemie


În ciuda anemiei,
Copii minţii mele aleargă printre porumbeii.
Arteziana cu aer suflă din ce în ce mai rar.
Soarele îmi bronzează zbârcita claviculă,
Sângele îmi circulă invers, toate venele duc spre suflet;
Stomacul îmi cere,
Mintea îmi cere,
Inima sacrifică...
Aritmia cu care scuipă, însă,
E tulburătoare.
Cred că am să adorm,
Să mă trezesc la sfârşit,
Să trag linie,
Să plătesc ultima plată,
Apoi să adorm la loc.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu