Dans în camera arzândă

Inima mea e un dezastru,
O lungă suferinţă într-un morb,
Pictată în nuanţe de albastru
De un pictor desăvârşit de orb.

Lăsată-n lumea cu pereţi de lemn,
În care ochi de striclă spartă
Îi pun un mizerabil, strâmb barem,
Ea nu cunoaşte căi să se împartă...

Şi lumea arde, arde camera in care
A fost lăsată singură în agonie,
Se-ntinde-adesea pe podeaua tare
Ferindu-şi ochii de fumul ce-o îmbie.

Ecouri se aud de undeva de-afară,
O strigă alte inimi, din alte galaxii,
Dar n-am nici lift nici alungită scară,
S-ajungă în aortă, din clipele tâzii.

"Te-aruncă pe fereastră! Scapă spre neant!
În lumea ta, ţi se oferă robie de ascet
Şi pus într-un coşciug de diamant,
Te vor picta în calendar, sărbătorindu-te nedrept...

Când tu te ştii murdar,la ce ţi-e bun un titlu?
Să fii robit de alte inimi de hâde?
Te-aruncă din robia acestui sângeros periplu,
O necurată carte umplută cu osânde."

Ea... cunoaşte că venirea sfârşitului Cenuşă
Îi bate-n porţi cu un berbece de raţiune,
Zâmbeşte larg, întoarce spatele spre uşă,
Şi-ncepe-un dans letargic în circumvoluţiune