Mit nepotrivit

Bat cu cleştele-n peretele meu,
Privesc uimit cum sare peştele
Speriat de păr de leu
Spre margini de lumină,

E pastă sau e mină?

Deja s-a închis acolada
Gândului îmbrăcat cu trestie,
Paranteză începută în lada
De mâine, ieri pusă sub lăcată.
Mi-e şira prea curată
Şi-n gol privesc, la fel înghit,
Mi-e dor să uit însă admit
Că multe-mi vin să le omit...
Dar nu mai fac de-acum, promit!

E legendă sau e mit?

Din tine ochiul dezlipit,
Îl pun ca banner pe o uriaşă sticlă,
Un corb se-arată amăgit
De-un gând şiret cu coada mică;
Şi-s strugurii destul de-amari,
Când pui la jug găini, să ari,
Iar tu în tine-apari, dispari
Ca într-un vis în care mari
Sunt cei deştepţi ce-ţi spun să sari.

Pari galben de la o vreme...