Paşte

Plânge Golgota cu lacrimi de pe cruce,
Nu-i loc în lume atât de vinovat,
Şi nu-i în univers un om să poată duce
Un jug de plumb numit păcat.

Prin rănile în care stau înţepenite
Trei cruci din lemnul cel mai blestemat,
Golgota răbufneşte: "De ce eu, Părinte?
De ce să fiu murdar cu sânge ne-ntinat?"

Cu pas apocaliptic, cu ochi fulgerători,
O-ntreagă oaste sfântă rămâne la Cuvânt.
Şi un cuvânt a stat pecetea altor zori,
Căci jos se-nfăptuia minunea urmată de mormânt.

Plângea o Inimă în cer, izvorul veşniciei,
Răpusă de dureri ce omul încă nu cunoaşte,
Iubirea Lui cea mare a pus un lanţ mâniei,
Şi a lăsat trei clipe, apoi a fost un Paşte.