Miez

Între visări şi realitate e sărutul ei...
Iar norul ce împarte
Alintul cel mai bun,
Din a ei palma curge,
Cu-n dor ce arde scrum,
Că vrei să te prefaci
Pe loc în orice-i place,
Pe plac, doar, să îi faci
Si ea sa te împace.
La graniţi de visare,
Stă ea, privire verde,
Si orice fapt răsre
Aşa precum se vede,
Cu mult mai minunat
Decât realul pierde
La margini de lumină,
Unde se crapă visul,
Apare ea, Divină,
Pe piept cu paradisul
Şi suflă gingăşie
Peste un trup uscat,
Ca orice gând să fie
În miez reînviat...