
Sub aripile tale, Doamne
Stau ca un pui hrănit mereu,
Şi râul Tău de binecuvântare,
Se varsă-n pieptul meu...
În paza Ta, zbor spre-nălţimi,
Ce nimeni altul nu le-atinge,
Zăresc în slavă heruvimi
Şi nu cunosc ce-nseamn-a plânge.
Mă-mbraci c-o haină-mpărătească,
Pe creştet mă sfinţeşti,
Nu-ngădui păcatul să lovească!
Doar Tu poţi să-l opreşti!
O piatră-n praştie, de râu,
Mi-e gândul necurat,
Nu mă lăsa murdar să fiu,
Şi mort apoi, ca Goliat!
Fereşte-mi pasul de minciună,
Mă ţine drept pe drum îngust,
Şi lasă-mă să vreau cunună,
Din tine-n veşnicii să gust.
Dă-mi haină de Eden, Tată,
Cu nasturi de iubire,
Şi-ajută-mă ca nepătată
S-o am în nemurire!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu