Osândă

Dă-mi un pat de suferinţă
Pe care să Te pot cunoaşte,
Din el să pot apoi renaşte
Cu-o singură fărâmă de credinţă.

Dă-mi ţepuşă dureroasă,
Căci în bine, uit prea lesne
De la Cruce pân' la iesle,
Cine-a mers cu haina roasă...

Dă-mi un aprig, rece jug,
Ca pelin, venin amar,
Peste voia-Ţi să nu sar
Şarpe să îmi pui pe rug...

Dă-mi ani grei prinşi în pustie,
Şi-nsetat, Tu să mă ţii,
Chinuit printre cei vii,
Mâna Ta, izvor să-mi fie.

Dă-mi un foc mistuitor,
Haina lumii să o mi-o ardă,
Dă-mi o altă haină albă,
Fi-mi pe veci Mântuitor.