Trup

Ţi-s palmele oceane de alint
Şi-n ochii tăi din piatră rară,
Mă oglindesc precum un cânt
Alină clar o inimă amară.

Ţi-s buzele izvor de ploi
Din cele mai bogate,
Şi nimeni ştiva, numai noi,
Cum aripile ţi-s lăsate.

Cum dealurile fericirii
Stau drepte ca niciunde,
Cu piscuri împotriva firii,
Ce înfloresc de gândul te pătrunde.

În văile cu forme îngereşti,
Stă gura mea uscată, vie,
Tu ştii că nu poţi s-o opreşti
Când drumul singură şi-l ştie.

Când plec, uşor se rup doi munţi,
Cu văi adânci şi gust amar,
Şi peste timp clădi-vom punţi
Până ce-n cale, iară-am să-ţi apar...