Doamna în negru...

Doamna în negru, cu suflet pătat
Îşi arde cenuşa inimii reci
Într-un vas de ruină, la margini crăpat,
Ţinând în cătuşe o gloată, legată pe veci...

Doamna în negru cu ochii de ceară
Îşi leagă pe braţe un ştreang purpuriu,
Cu gând hotărât ca în zori către seară
Să piardă fiinţa a celor ce ştiu...

Doamna în negru condamnă în frază
Cioplită cu râs de copil inocent,
Pe inimi de carne fără suflete-n pază,
Pe fruntea acelor ce dorm indecent.

Doamna în negru preludiul ne curmă
Şi mustră ,în beznă, din noi ce rămâne,
Ea strânge la fine din praf neagră turmă
Robind-o cu circuri, hrănind-o cu pâine.