Aparent...

Aparent s-ar fi uitat prin mine,
La orice alt kitsch contemporan,
Dar ceva-n privirea ei
Îmi dă de înţeles că mâine poate...
Ar fi bine să se grăbească!
Aparent sunt tot mai tânăr în oboseală,
Sperând ca bătrâneţea să mă scutească şi azi
De semnele ei tot mai greu de ascuns.
Nu-i nici o fală în deteriorarea faţadei
Încă în zidire.
Arhitectura e oarecum uşor de îndrăgit,
Dar planul a fost greşit, scurtat aleator
Cu un etaj. Nu am subsol...încă.
Aparent s-ar fi uitat prin vitraliile mele,
Văzând dincolo de ceafă,
Dar oglindindu-mă, ştiu că mi-s vitraliile opace,
...Sau aşa cred.
Aparent sunt o investiţie bună,
Dar, ceva-n privirea ei mi-ar fi demonstrat
Că mâine poate... dacă va fi cutremur,
Fără-ndoieli deşarte, m-aş fi dărâmat.