Oarbă

Ea ridică din sprânceană
Violent...
El îşi cântă nota-n gamă
Cam strident
Şi peste rană
Pune mâna ca un cort
Ascunzând din el ce-i mort.

"Ce te doare? Cui îi pasă?"
Ea întreabă cu sarcasm,
Apoi cu-n surâs demonic
Se întoarce şi îl lasă
Gri de colb şi plin de astm...
Nebuneşte şi eroic,
Cu un suflu lipsă-n frază,
El aruncă pieptu-n calea-i
Poate stă şi contemplează...

Ea, în schimb, ridică talpa
Şi văzând bine obiectul,
Calcă precum nimeni alta,
Nimicindu-i şi uimirea şi defectul.

"S-a sfârşit!"
Îşi zic în cor,
El plângând, ea chicotit,
S-a sfârşit cu drama rece
De slabi oameni din hârtie;
Orice dor ca dorul trece,
Nu-i motiv ca să rămâie!