Să uităm...

Undeva,
Între tine şi noi,
E mâna ta!
Ţinută strâns căuş
Ca un zid nemărginit
Fără ferestre sau uşi.
Undeva,
În timpuria depărtare
E cineva
Cărând o amintire...
A lui, a ta,
O veşnică dezamăgire
Care te leagă de copilarie.
Undeva...
Cândva,
Spuneam că eşti tu
Şi eşti a mea,
Dar timpul s-a schimbat,
Şi oamenii cu el,
Precum şi visele...
Aruncam speranţe peste timp,
Împreună, visând,
Acum toate sunt doar
Cele care
Nu se vor mai întâmpla
Şi doare gândul
La imaginea ta
Îndeplinind un vis
Lângă alţi ochi să-l vadă!
E muncă de corvoadă,
Acum, la timpul de adio,
Atâta nedorită dramă
Care cicatrizează...
Vino! Să uităm doar!
Să uităm!