miercuri, 28 septembrie 2011 | By: Andrew

Un alt răspuns...


De câte ori să tot repet?
Rămâi în urma mea, Dalilă!
Şi timpuri vechi n-am să regret,
Îmi caut ochi pe altă filă.

Şi-am să întorc pagini întregi,
De-ar fi să caut ne-ncetat,
Tu însă n-ai să înţelegi
Ce-nseamn-a fi uitat...

Nu-mi cere azi să iert din nou,
Nu am alţi ochi să poţi întuneca,
Cuvântu-ţi fals n-are ecou,
Căci m-ai răcit spre-a mă usca...

Şi-oricât de mult te-aş fi cerut,
Tu nu mi te-ai lăsat pe piept,
Visând să fii cu împrumut
În braţul altui fals adept.

Ce-mi stai îngenunchiată-n cale,
Cu râuri largi de pocăinţă?
Nu-i adevăr în gândurile tale,
Şi-n slaba ta fiinţă!

Aşa cum îmi spuneai pe înălţimi,
S-alegem azi, cărări despărţitoare!
Şi să sperăm că printre heruvimi,
Ne vom găsi, în văi nepieritoare.

Căci azi e prea târziu să ceri
Un piept deschis din fronturi destrămate,
De-ar trece alte patru veri,
Aceste răni n-or fi uitate...

Şi-n calea ta de-ai să-ntâlneşti
Un alt căutător de stele,
În pieptul lui să vrei să creşti,
Nu să cobori ascunsă în dantele.

Rămâi în urma mea, Dalilă,
Cu tot ce eşti şi crezi c-ai fost!
Dau căutării altă filă,
Un alt capitol, un alt rost...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu