Între vremi

Ecou de clopot, ţipăt, nebunie,
Cerul se-arată aprins de pământeni,
Iar jos în agonie
Nebuna gloată se trece-n alte vremi.

Substratul dus spre comercial
E presupusa alungare pe un an
De duhuri, demoni care magistral
Conduc defapt turmentul către ban!

Ce sărbătoare! Dorita bucurie
Se manifestă-n străzi gălăgios,
Chiar dacă orice suflet ştie
Că-n zori migrene te descos.

Ce sari neînţeles ca un nebun
Şi-ţi scuturi murdăria?
De ce te-ntreb? Oricum, ce spun
Tu nu-ntelegi, că-i mare-alcoolemia!

Ne bucurăm azi prea murdar,
Ne compromitem ne-ncetat,
De la săritul beat pe par
La party-ul destrăbălat...

Ce vezi în toate câte faci,
Mai mult decât momentul?
Doar pentru-o clipă te complaci,
Apoi pe sute să aduni regretul!

Ecou de ţipăt, clopote nebune,
Cerul aprins va fi pentru pământ,
Şi nimeni nu-ţi va spune
Că-ţi faci din stânci mormânt...