joi, 10 mai 2012 | By: Andrew

Impresie matinală


Pe obrazul tău,
Lumina zorilor de zâmbet, alungă
Înmiresmatul val de necunoaştere trupească...
Te văd! Te văd pentru totdeauna ca pe un cântec,
Memorat de un nebun cu suflet hâd într-un frumos total.
Eşti punte de vâltoare, din tumult pe mal...
Iartă-mă că te privesc fără să-mi ceri,
Când dormi, când râzi,
Când mă izbeşti de sânul realităţii, înlăcrimată graniţă
Spre tine, fără milă...
Şi disperi... dorindu-mă în tine dar departe.
Te văd! chiar dacă îmi iei lumina ta din gură,
Te văd pe pieptul meu, ca după maraton, de neoprit,
Nesătulă de atâta drum alergat pe loc în noi
De pe obrazul tău.
Lumina zorilor o împărţim frăţeşte,
Şi tot ce văd, ce vezi, vedem în doi!

1 comentarii:

Anonim spunea...

deja o vedeti in doi?

Trimiteți un comentariu