Întristare

Pentru ce să-mi strigi durerea
Mai adânc decât ai pus-o?
Pentru ce să-mi iei tu mierea
Şi în loc să-mi pui amarul
Şi averea,
S-o-nmulţeşti, s-o pierzi apoi,
Nu în noi ci doar în tine!?
Mâine, ştiu că n-am să fiu
Decât sânge purpuriu pe flori...
Căci tu mă pierzi cu voia mea
În gropi de lei neîntrupaţi,
În negri nori, fără aripi să-i străbat,
Mă legi de tine să mă zbat
În dependenţe derizorii şi, scăpaţi
De ochii lumii într-o zi,
Tu mă laşi cerşindu-te...
Pentru ce îmi eşti să-ţi fiu,
Când nu pot fi pentru mine măcar,
Pentru ce să fim uitaţi,
Într-un timp de azi pe mâine,
Când sfârşesc fără să fiu, în zadar, plângându-te!?