joi, 10 mai 2012 | By: Andrew

Se răstoarnă care...


Se răstoarnă care
Pe sinapse reci,
Legi de frunză verde
Legate-n tălpi,
Pe străzi alene le petreci
Şi mi le reproşezi
Isterizată!
Zâmbesc frigorific,
Imi pieptăn palmele în tremur
Şi ţi le şoptesc pe spate
Urlândumă-n tăceri,
În tine, În zadar!
Se răstoarnă care sparte,
Hoţii minţii fură
Plăceri mizere până mor
În fiecare clipă ca un dar!
Eu plâng pe marginea ta,
Tu îţi scuzi nemărginirea
La capătul neţărmuirii mele
Şi ne scăpărăm la poli
Până ne ascuţim firea
Cu boli neuro-contemporane.
Se răstoarnă care pe şine de tranvai,
Spiţe cad sub anvelope,
Te culeg din iad în rai,
Sub unghii, în sincope...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu